Dor

Pădurea șoptește cu frunze-n adiere, 

Murmur de ape, cântec plin de mister. 

Cerul albastru, oglindă senină, 

Pe pajiști de flori, natura divină. 

Oamenii, parte din acest univers, 

Simt pacea naturii în fiecare vers. 

Brațele-i verzi ne îmbrățișează ușor, 

Ne-nvață că viața e un veșnic izvor. 

În taină se naște un sentiment pur, 

Sufletele noastre se unesc, ușor. 

În privirea ta găsesc un azur, 

Cuvinte nerostite, ce dor. 

Brațele tale, adăpost binecuvântat, 

Iubirea ta, lumină-n noapte. 

În lumea asta vastă, neîncetat, 

Tu ești izvorul de vis și șoapte.