Chemarea inimii

Prin șoaptele vântului de seară, 

Aud chemarea inimii tale blânde, 

În ochii tăi găsesc o primăvară, 

Ce sufletul mi-l leagă și-l pătrunde. 

Cu fiecare zâmbet, dorul crește, 

În glasul tău descopăr armonii, 

Și-n inima-mi iubirea înflorește, 

Purtând în ea miresme și magii. 

Când buzele-ți ating pe-ale mele, 

Se-aprinde jarul unui foc etern, 

Sărutul tău îmi dă aripi de stele, 

Și mă transformă-n visul unui cer senin. 

Te chem în noapte, vis de necuprins, 

Să fim un tot, în zbor spre infinit, 

Cu tine vreau să-mpart acest destin, 

În iubirea noastră, de dor să fim sorbiți.