Cântecul pădurii

În inima pădurii, liniștea domnește, 

Și frunzele șoptesc povești de neuitat, 

Cu raze de soare ce mângâie pământul, 

O lume de magie, de verde fermecat. 

Printre copaci, vântul adie lin, 

Și păsările cântă-ntr-un cor divin, 

Cu triluri clare, aduc fericirea, 

În acest colț de rai, natura ne inspiră. 

În umbra copacilor, se-ascunde viața, 

Cu fluturi ce dansează în zbor ușor, 

Și florile de câmp, pictate-n mii de culori,

Își etalează frumusețea, fără vreun efort. 

Pădurea e regina, eternă și măreață, 

Cu fiecare colț, un mister ascuns, 

E cântecul naturii, ce-n inimi răsună, 

Și ne-amintește de un paradis neîntors.